Mi-e iarnă
Mă desfrunzesc de dorul tău,
Din ochi picură rouă ne-ncetat;
Îmi plânge sufletu-n ecou,
Și inima-mi s-a pus pe hibernat.
Mi se va face foarte frig
Și gânduri-fulgi s-or cerne înghețați
Din toți rărunchii-am să te strig
Topi-vom iarna doar îmbrățișați!
Nici soarele nu va zâmbi,
Priviri umbrite-n cearcăn de neșters,
Nici ghiocei n-or răsări,
Și tânguit s-o naște orice vers.
Vor îngheța păsări în zbor,
Norocul ne-om uita pe-afară,
Vom aduna nor după nor,
Trăind mințita primăvară!
Mi-e iarnă până-n rădăcini,
Iubirea a uitat să ardă
Mă-nțep în nesfârșiți ciulini,
Mi-e dor de inima ta caldă.
Te-aștept să vii, ca pe cocori,
N-am primăvară fără tine
Tu mă-nviezi, tu mă omori,
Dar știi: nu poți pleca din mine!
poezie de Leliana Rădulescu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Leliana Rădulescu. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.