Pamflet de carantină
Cândva participam la cină,
Dar nu ne-a fost de bun augur,
Covidul cel fără de vină,
Ne-a mai băgat o țeapă-n... pulpă
Și ne mirăm de ce, vecine,
E băutura așa scumpă.
Și pandemia e în flore,
Iar pe Măria-n cot o doare.
Ea cere cașcaval în cont,
Iar eu, măi Gheorghe, nu mai pot.
Ea cere bani pentru copii,
Iar eu scriu, Gheorghe, poezii.
Și-mi spune: Ioane, treci la sapă
Că am intrat cu toți la apă
Mai las-o dracului de bere
Că burta noastră hrană cere,
Ori du-te-n mama pandemiei,
Că ai luat urmele prostiei.
No, ce să fac? Las berea deci
Și o să-mi cumpăr loc de veci.
Că iaca, vine drona, vine
Cu făcălețul după mine.
- Și berea?
- Domnul s-o primească!
Eu mă grăbesc s-ajung acasă...
Muierea, bate-u-ar norocul
A prins de veste und mi-e locul.
Acu-mi învinețește falca...
Deci bea tu, pentru mine, halba!
pamflet de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre pandemie
- poezii despre bere
- poezii despre vinovăție
- poezii despre vecini
- poezii despre prostie
- poezii despre poezie
- poezii despre noroc
- poezii despre mamă
- poezii despre femei
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.