O floare în dar
Întinde mâna, iubita mea,
primește floarea dăruită,
privirea ta pătrunzătoare
deschide inima cernită.
Ești o zeiță pătimașă,
cu gânduri încă necitite,
adusă de un vânt sălbatic,
în peștera ascunsă-n munte.
Izvorul care-ți oglindește
gingașa ta făptură albă,
ca-ntr-o poveste fermecată
se schimbă-n floarea de nalbă.
Stelele se strâng pe cer,
luna pare cam mirată,
iar noaptea vine grăbită,
ziua pleacă supărată.
poezie de Ion Răduț din Un pod peste timp
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Ion Răduț. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.