Persefona
Hades este stăpânul inimii mele...
Am fost furată din inima mamei,
Din pântecul lumii,
Iar azi sufletul meu plânge.
Plânge în întuneric
Când, între ape și cer,
Mă zbat în lanțurile tăcerii,
Sub ochii de fier
Ai supușilor mei nimfe,
Pământeni, zei.
Mărșăluiesc prin inima mea
Mereu, fără știre.
Voi, supuși aceluiași zeu,
De ce m-ați ales prizonieră-n iubire?!
V-am greșit cu ceva?!
Suferința mea vă ajută?
Ce sentimente contradictorii!
Doar cititorul ascultă
Pașii mei rătăciți, târându-se-n bezna lui Hades
Și scrașnirea de dinți.
Sunteți resemnați și cuminți.
Dar vă rog,
Rescrieți istoria zeilor!
Voi deveni vulcan ce erupe
Și voi merge în audiență
La Marele Zeu,
Ori sparg zidul durerii din sufletul meu.
Temnița lui Hades
Ascunde un suflet însângerat.
Sentința nu m-a salvat...
Sunt tot eu, suferind,
Victima atrocității unui mare păcat.
Mai pot crede-n iubire?!
În destin? În speranță?!
Doar Cutia Pandorei
Îmi dă șansa la viață.
Cine ești tu?! Și... cine sunt eu?!
Persefona soție de zeu.
poezie de Rodica Nicoleta Ion
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Rodica Nicoleta Ion. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.