Sonetul 145
Iubirea, ea i-a făurit
Acele buze, drag odor,
Ce "Te urăsc", îmi spun grăbit;
Dar când mă vede c-o ador,
Inima-i plânge imediat
Și-i ceartă gura ce mereu
Numai sentințe blânde-a dat;
Și o învață că nu-i greu
Să nu mai spună "Te urăsc"
Sau să îi dea un alt sfârșit,
Ca nu cumva să m-amărăsc
Ca demonul din Rai gonit.
Ea prompt la "Te" a renunțat
Și astfel viața mi-a salvat.
sonet de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.