Sonetul 143

Aşa cum gospodina ce doreşte
S-ajungă aripatele scăpate
Îşi pune pruncul jos şi se zoreşte
Să le adune repede pe toate;
Şi cum copilul fuge ca s-o prindă
Plângând că a plecat în urmărire
Şi păsările-n zbor se tot perindă,
Dar ea nu vede-a lui nefericire.
La fel şi tu, fugi după firi străine
Când eu alerg să fim iar împreună,
Dar dac-ai prins ce-ai vrut, vino la mine
Sărută-mă, fii ca o mamă bună.

Mă voi ruga să-ţi împlineşti dorinţa
Dacă te-ntorci să-mi ogoieşti fiinţa.

sonet de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de Octavian Cocoş
Votează! | Copiază!