Viața ca o țeapă
Prea multe întrebări fără răspuns
în cuget se adună nechemate
adesea te întrebi cum au ajuns
de parcă-ar fi rănitele păcate
plecate din spitalul de nebuni
când doctorii adorm de oboseală
în paturile-ntinse pe tăciuni
de fete mari fugite de la școală.
Iar gândurile strânse la un loc
pe umbre reci de cruntă neuitare
ne bântuie cu întrebări de foc
venite fără veste pe-o cărate
cu dale-nguste trase-n keramit
de un pietrar cu studii doctorale
și grad de colonel acoperit
dar neștiut de nimeni în spitale.
Avem, desigur, multe îndoieli,
în cugetele noastre dau năvală,
punând la cale alte rânduieli,
forjate de pietrar pe nicovală,
când treaba lui de ofițer sever
prin curtea plină de țigări fumate
îi amintește de un revolver
furat în urmă cu un an jumate.
Din când în când ajuge la raport
dar nu la cel de gardă în spitale
ci undeva pe un teren de sport
sau noaptea prin localuri epocale
de infiltrați cu acte de actori
prin teatrele de opere postume,
iar câteodată simpli amatori
de bancuri nesărate și de glume.
Tu te frămânți, desigur, în zadar,
biet cetățean cu drepturi garantate
minciuni umflate vei primi în dar
sau chiar pumnale-nfipte pe la spate.
Vei face pân' la urmă tot ce-au zis,
ca să primești dorita împăcare
din cel care erai cândva poscris
vei devei eroul cel mai mare...!
poezie de Corneliu Neagu din revista Confluențe Literare, ediția din 18.02.2021
Adăugat de ugalen
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre medicină
- poezii despre școală
- poezii despre virginitate
- poezii despre viață
- poezii despre umor
- poezii despre teatru
- poezii despre superlative
- poezii despre sport
- poezii despre somn
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.