Urcuș
Pe cât de neschimbată ai rămas,
Pe-atât sunt eu schimbat de vreme...
Tu urci colina cu același pas,
Eu mai anevoios și mai alene.
Și totuși mergem amândoi-nainte
Mânați de-aceeași unică dorință,
Eu nevoit să calc peste morminte,
Tu ocolindu-le cu ușurință...
Acesta-i drumul nostru; drum de coastă,
Întortocheat și greu. Dar sus pe culme,
Acolo unde panorama-i vastă,
Și unde, printre stânci, bătrânul ulm e,
Acolo cel ce-ajunge dintre noi
Nu va privi zadarnic înapoi...
poezie celebră de Radu Stanca
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.