Visătorul
Am rătăcit pe multe drumuri
Și-n lunga-mi rătăcire,
Visam să întâlnesc o umbră
Ce-i zice: "fericire".
Dar n-am găsit-o nicăirea
Deunăzi, obosit,
Într-o pădure fremătoasă,
O clipă m-am oprit.
Sub un copac, bătrân ca mine,
O fată și-un băiat
Se sărutau soptindu-și șoapte
Cu glasul îngânat.
Și când să plec, băiatul parcă
Se-nclină spre ea,
Zicându-i blând: "O, tu, iubito;
Ești fericirea mea!"
Am tresărit... Și-n clipa-aceia,
C-o repede privire,
M-am și întors să văd cum este
Visata fericire?...
Era o fată cum sunt multe
Prin sate și orașe:
Cu ochii mari, cu sânuri albe,
Cu buze drăgălașe...
poezie celebră de Traian Demetrescu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.