Sonetul 125
Și ce folos c-o lectică am dus
Și c-am cinstit un trup cu trupul meu,
Că temelie trainică am pus
Și de ruină am fugit mereu?
N-am văzut mulți care se ploconesc
Cum dările-și plătesc împovărați
Uitând ce-i simplu, căci compus doresc,
Bieți amărâți cu aer de bogați?
Nu; eu în suflet vreau să mă închin
Acesta e obolul meu curat
Nu e viclean, n-am pus în el venin,
Pe tine-n schimbul meu te-am preferat.
Să piei de-aici, denunțător mișel!
Că n-ai control când sufletu-i fidel.
poezie clasică de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.