Tribul roboților
E tribul roboților.
Ei își sculptează pereții peșterii
cu oasele celui din urmă
computer.
Pietriș de roți dințate
le sună sub pași
și-apoi se strâng în jurul
focului mic, al ultimului
bec de lanternă,
aruncă-n frigare
ultima halcă
de fier ruginit
și ling de pe cuarțuri
cu limbi de ceasornice,
urmele ultimului om.
Noaptea
ei încă îi mai visează
pe oameni...
poezie celebră de Gheorghe Tomozei
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.