Sonetul 16
Shakespeare a scris sonete de poveste,
Căci îndrăgea un tânăr cu ardoare,
Și scriu și eu, căci el model îmi este,
Dar eu iubesc femeia încântătoare.
Femeia blondă, brună, nu contează,
Înaltă, scundă, slabă sau mai grasă
Femeia-n care sufletul vibrează
Și-a cărei minte este luminoasă.
Păcat că Shakespeare nu mai e în viață
Sunt sigur c-ar fi vrut să mă cunoască,
Pentru că scriu așa cum el ne învață,
Ca versul pur prin vremi să strălucească.
Și eu și Shakespeare savurăm trăirea
Căci muza noastră sfântă e iubirea.
poezie de Octavian Cocoș (13 ianuarie 2021)
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre poezie
- poezii despre iubire
- poezii despre înălțime
- poezii despre învățătură
- poezii despre viață
- poezii despre versuri
- poezii despre tinerețe
- poezii despre suflet
- poezii despre sfinți
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.