Sonetul 74
Dacă mă prinde moartea, nu fi trist
N-o să-mi dea drumul nici dacă-i plătești,
Dar eu în versul meu o să exist,
Prin el de mine o să-ți amintești.
Când îl vei reciti să fii atent
La tot ce-ți este ție dedicat
Pământul în pământ dispare lent,
Dar spiritul la tine l-am lăsat.
Numai scursura vieții o s-o pierzi
Trupul meu mort mâncat acum de viermi,
Ca un cadavru spintecat, cum vezi,
Prea josnic ca în gândul tău să-l chemi.
Valoarea e în conținutul său
Care-i aici și este doar al tău.
poezie celebră de William Shakespeare, traducere de Octavian Cocoș
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.