De vorbă
zăpada frânge drumul în troiene
abia răzbate vântul prin poteci
picioarele se taie-n gol când treci
omatul plin de noduri gordiene
de-ar fi doar peste case să se-aștearnă
și brazii să-i albească sub veșmânt
n-ar trebui de loc să mă frământ
dar simt cum mă îngrop adânc în iarnă
chiar totuși surghiunit să mă condamne
la viscol și zăpadă de crăciun
nu vreau decât să nu opresc niciun
cuvânt al tău când stăm de vorbă doamne
poezie de Dinca Valerian (2020)
Adăugat de Dinca Valerian
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Dinca Valerian. [Vezi și următoarele:
- poezii despre zăpadă
- poezii despre vânt
- poezii despre viscol
- poezii despre picioare
- poezii despre iarnă
- poezii despre cuvinte
- poezii despre brazi
- poezii despre alb
- poezii despre Crăciun
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.