Imaterial

un pui de suflet
alb încet coboară
desculţ în tihna
libertăţilor
şi-n armonii
desprinse din vioară
surprind privirile-i
de căprior

întind o mână
să-i hrănesc atingeri
eterul, nu şi-l facă scut
ca-n mângâierea
de-amândoi ştiută
s-atingem liniştea
şi-aleanul absolut

e însetat puiul
de suflet alb curat
încât din inimă
îmi fac izvor
în cuib de braţe
îi fac pat
să-şi hodine firavul
trup fuior

şi îl alint cu
dimineţile din mine
când bucuria
naşterea-şi confirmă
că-n nopţi de învieri
stăm sub aceeaşi haină
în suflul pravilei
de ierni şi smirnă

un pui de suflet
întrebări despică
o urmă într-un
semn de exclamare
şi văd cum
zarea-ntreagă îi ridică
amvon în ierni
cu-aceeaşi ne-ntinare

poezie de Iolanda Şerban
Adăugat de Ioana Manolache
Votează! | Copiază!