Pășești și astăzi lângă mine
(În amintirea primului meu soț iubit și iubitor, Nicolae Constantin)
Printre mărgelele de ploaie
pășeșți și astăzi lângă mine
în timp amar fără iertare
și-un spațiu ce nu-mi aparține.
Inert în mâinile-ți de soare
zace flautul de chihlimbar,
silențios, fără suflare,
cu cântul presat într-un ierbar.
Pășești și azi cu mine-alături
cu moartea cuibărită-n priviri
în jur sunt așchii de minuturi
lumânări de vii mărturisiri.
Te treci printre lacrimi de rouă
ce alungă furtuna din rău,
cel rău împărțit pe din două,
devenit pentru noi fierăstrău.
Iubirea ta trăiește-n mine,
face parte din iubirea mea,
tăcerea ta-i un rest de pâine,
rochia serii de catifea.
În cer s-a dizolvat iubirea,
fragmente de atomi veghează
ce-a mai rămas di mănăstirea
ce-adăpostea cândva o rază.
Frânturi de clipe, bucăți din noi,
bezmetice, fără de matcă,
merg înainte și înapoi
sperând să mai găsească-o lotcă.
Nu mai există universul,
totu-i nimic, nimic e totul,
se scurge-n lacrimi chihlimbarul
și flautul cade-n crepuscul.
Împodobit ești de durere,
cu pas grăbit te îndepărtezi,
te muți pe drumuri de mistere,
necunoscute, fără amiezi.
Asculți în noaptea fără stele
ce deodată cad în ropot,
înșelătorul cant de iele,
pamantu-i doar suspin de clopot.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre prezent
- poezii despre iubire
- poezii despre tăcere
- poezii despre timp
- poezii despre spațiu și timp
- poezii despre soț
- poezii despre seară
- poezii despre rouă
- poezii despre rochii
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.