Scrisoarea unei jumătăți de înger
În acea zi pe o plaja în Bora Bora
căutam, dezgolită de mine însămi, o jumătate de înger
pe care o pierdusem în amurgul unei lacrimi
pe una din autostrăzile timpului selenar...
Apoi a răsărit o stea pe cerul iernii,
prin întuneric alearga un cabriolet galben,
o pisica neagră și cetățeanul turmentat...
boom-boom, paf, accident!
femeia era pierdută în tăcerea unei povești,
bărbatul striga -
mai trăiești, mai visezi, te-ai trezit?
Azi e zenitul unui fulg de nea
și e vineri treișpe, ora 13:13,
dragul meu, drag, eu plec...
scrisoarea de la mine e pe frigider
sub magnetul meu roz, citește-o!
Off, dragul meu, mi-am pus în valiza cu vieți -
cele zece clipe, clavecinul vocii tale,
aroma vântului și-a metaforei
care-mi vor ține de cald în anotimpurile geroase din mine,
iar pe tine te dăruiesc dragul meu, drag...
mării, fado-ului și poeziei
care-ți vor mângaia sarea din degetele cu amurguri...
îmbracă-ți cămașa albă a iubirii și din când în când, te rog,
șterge praful iluziei de pe fereastra lunii
cu aripi oranj de vers și fii pribeagul genial al lumii...
adio, îngere!
poezie de Nicole Sere
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Nicole Sere. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.