Zestre
Un somn mă prinde-alene-ntr-o visare
Și parc-aud un lemn troznind în sobă
Când obosit ai mai rostit o vorbă
Cu iz dulceag-amar de nepăsare.
În casă bradul și-a-mbrăcat beteala
Miroase a vin fiert și-a mere coapte
Afară iarna chinuie o noapte
Când vorbelor le facem socoteala.
Mi-s pleoapele închise amândouă...
O altă iarnă pictează pe ferestre
Iar bradul a-mbrăcat o haină nouă
În scurtele-i peregrinări terestre
Un greiere cu-n cânt împarte-n două
Tăcerea ce-o păstram cu noi ca zestre.
sonet de Gabriela Mimi Boroianu
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Gabriela Mimi Boroianu. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.