Scufund abisul
zilei de mâine în tuș
îl las acolo nepermis de mult
banchizele s-au înecat în praf
avalanșele de alaltăieri vin
peste mine clocotesc
de speranță fără soare
abisul îmbină argumente
capriciile se descalță de iubiri
oftez împuns de acul tocit
scriu poezii fără adresă
le pun într-o mapă vie
aflată permanent în stare de veghe
scufund abisul într-un țipăt de legendă
sunt eroul unui mosor de ață
de păianjen ce toarce visuri
oftez dincolo de abis
turnul te-nchide în legenda manuscrisului
colonizăm un supermarket cu doi
porumbei care se giugiulesc
mă amețește dangătul poveștii
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.