Balada neîncolțită
Sta și bea între gânduri vii,
la un chef sub frunze joase
Rădăcini încolăcite
oasele-i legau de oase.
Rezemat stătea-ntr-un cot
de râu nesecat și rece
Un țipar i-era sprânceană
degete, țipari vreo zece.
Cu o mână sprijinită
pe-un căpăstru de cometă,
se lăsa să facă parte
chiar el însuși din planetă
Sta și bea, izvor invers
cerurile câte șapte,
îmbrăcat în iarbă verde
și încins la brâu c-un șarpe.
poezie celebră de Nichita Stănescu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre șerpi
- poezii despre verde
- poezii despre sprâncene
- poezii despre râuri
- poezii despre planete
- poezii despre gânduri
- poezii despre frunze
- poezii despre degete
- poezii despre comete
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.