Ca un puf de păpădie
Nici n-aș fi crezut vreodată
Că în anii mei târzii
Voi începe dintr-o dată
Să scriu zeci de poezii.
Mai urâte, mai frumoase,
Lungi sau scurte, după caz,
Uneori, cam prea serioase,
Alteori, pline de haz.
Dacă nimeni nu citește
Zău că n-are însemnătate
Floarea aroma-și răspândește
Chiar și în pustietate.
Căci când scriu cu bucurie
Simt că sunt purtat de vânt
Ca un puf de păpădie
Peste acest frumos pământ.
poezie de Octavian Cocoș (22 noiembrie 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.