Estompare
Din ce în ce te stingi, te ștergi
de peste sternul meu, faptura,
dira lucindă și, de melci,
tandra arsură.
Abia te țin într-un cuvânt,
ori în albastrul meu iris,
iarba-ncolțind dintr-un pământ
de somn, de vis.
Dacă-nchid ochiul, te strivesc în pleoape,
dacă respir, te-mping în aer,
neoglindito peste ape
tu, dulce vaer.
Ah, vine norul și mă șterge
cu un burete foarte rece.
Rămân ce-am fost, un tron de rege
din care ai plecat de mult...
poezie celebră de Nichita Stănescu din volumul: În dulcele stil clasic (1970)
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre visare
- poezii despre somn
- poezii despre ochi
- poezii despre nori
- poezii despre monarhie
- poezii despre cuvinte
- poezii despre apă
- poezii despre albastru
- poezii despre aer
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.