Grota
mă tulbura pentru că era înaltă
nu reușeam să mă lovesc
cu capul de tavan niciodată
și asta mă necăjește
când te lovești de pragul de sus
vezi pragul de jos
doream să văd ce e jos
să cobor pe pământ să fiu
tulburat ca toți oamenii
obișnuiți cu râsul cu plânsul
să dorm pe un pat plin
de seducție de dezmăț
să plâng cântând la chitară
degetele să le tăvălesc pe clapele
unui pian fără coadă
să scriu poeme cu buzele
pe pielea ta catifelată
voi înșira versuri
grota mă face să cerșesc
o viață obișnuită
vârsta să nu mi-o cunosc
să nu mă simt bătrân
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Vasile Culidiuc. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.