După-amiază

Când o să fiu bătrână, liniştită
Şi liberă de orişice dorinţă,
Cu Amintirea-n pat înghesuită
Şi-n loc de foc, cu Pace în fiinţă,

O să-mi strâng părul în codiţe zeci
Sub boneţica mea abia spălată
Privind cum mâinile firave, reci,
Îmi stau în poală aşa ca altădată.

Şi o să mă îmbrac într-un capot
Cu o dantelă să-mi sărute gâtul
Perdeaua va ascunde oraşul tot,
Iar eu voi fredona în taină cântul.

Şi o să uit de lacrimi şi durere
Bând ceai şi balansându-mă într-o parte,
Deşi mi-ar face mai multă plăcere
Ca acei ani frumoşi să stea departe.

poezie de Dorothy Parker, traducere de Octavian Cocoş
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!