Se deschide
ca să se închidă
din nou fără baghetă
stăpâna fluviilor fosforescente
dă munților râpe în poziții indecente
e vagaboanda apusului meu
de soare întârziat în taverne negre
mizere cum sunt sufletele noastre
adorm fredonând în calda-nfiorare
mă face să mă simt un smochin uscat
m-aș urca pe un soclu
de bazalt azvârlit în mare
se deschide în gesturi autoritare
și-mi poruncește să mă ascund
în brațele cu lună plină
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Vasile Culidiuc. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.