Lămuriri

Când toţi ceilalţi ai casei erau la liturghie
Eram numai al ei – noi curăţam cartofi.
Spărgeau tăcerea, căzând unul câte unul
Ca stropii de-oţel de pe electrozii de sudură.

Un fragil confort se insinua-între noi, lucruri împărtăşite
Sclipeau în căldarea cu apă rece şi limpede.
Alţi cartofi cădeau. Clipocirile plăcute, senina simplitate
A muncii celuilalt ne menţineau prezenţi în realitate.

Apoi, în vreme ce lângă patul ei preotul
Cădelniţa şi psalmodia rugi pentru muribund,
Iar noi suspinam ca apele curgând pe prund,
Îmi amintesc capul ei înclinat spre capul meu,

Respiraţia ei în mine şi cuţitele noastre fluide-n pâine –
Apropiat nespus de ea-s în viaţa care-mi mai rămâne.

poezie de Seamus Heaney, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!