Un navigator îndrăzneț
Uneori îmi vine,-așa, să plec hoinar în lume,
Un navigator îndrăzneț cutreierând pe mare,
O problemă,-atâta am, cine-o să mă-îndrume,
Dacă mama rămâne-acasă? Grea-întrebare.
Apoi, cine-o să-mi cânte de nani-nani oare,
Cine-o să mă legene-n bărcuța mea de marinar,
Cine-o să-mi cheme îngerașul seara la culcare
Și să mă sărute că-mi spun seara rugăciunea clar?
Mă-întreb dacă-acel marinar nu-i cumva ghinionist
Și nu se simte foarte, foarte singur când
Bate strașnic vântul și dacă, abătut și trist,
N-ar vrea să fie acasă, să pună iar piciorul pe pământ.
La urma urmei, nu mai plec hoinar în lume,
Până nu împlinesc opt ani renunț la mare,
Mai bine mai stau acasă, departe de valurile-n spume,
Unde mama-mi alungă spaima doar c-o-îmbrățișare.
poezie de Annette Wynne, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.