Primește-mă!...
Primește-mă în seara care vine,
sunt un pribeag cu suflet rătăcit,
mânat de doruri sfinte către tine
precum ursitele mi-au prorocit.
Primește-mă în casă, nu te teme,
să îmi urezi în prag și bun venit,
aduc cu mine dalbe crizanteme
să-ți mângâie surâsul răvășit.
Am regăsit poveștile uitate,
ți le voi spune să adormi ușor
cu gândurile toate adunate
sub aripa întinsă-a unui dor.
Când zorii vor ajunge la fereastră
eu voi pleca fără să spun ceva,
vor plânge crizantemele în glastră
de dorul meu și de uitarea ta.
poezie de Corneliu Neagu din Tăcerea din adâncuri (2018)
Adăugat de Corneliu Neagu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre dor
- poezii despre uitare
- poezii despre crizanteme
- poezii despre urări
- poezii despre suflet
- poezii despre somn
- poezii despre sfinți
- poezii despre sfințenie
- poezii despre seară