Timpul
Pe zi ce trece, timpul mă supune,
nu înțeleg de ce atâta grabă...?!
O, timp neiertător, te ții de glume,
iar eu mai am încă atâta treabă!
Mai sunt si alții, poate îmi vei spune,
să ducă-n cer destinul prevăzut...,
ce-ți pasă-atunci că-n urma ta rămâne
atâta treburi, încă de făcut...?!
Rămână numai praf în urma mea,
tot n-aș veni la tine să mă plâng...
O, timp nebun, mai bine m-ai lăsa
la capătul destinului s-ajung!
Nu este-n lume altul ca al meu,
ca-n grija ta să-l las neîmplinit...
Dau seamă unui singur Dumnezeu,
mergând spre El cu sufletul smerit.
poezie de Corneliu Neagu din Cunoașterea de sine
Adăugat de Corneliu Neagu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre timp
- poezii despre umor
- poezii despre suflet
- poezii despre smerenie
- poezii despre religie
- poezii despre plâns
- poezii despre nebunie
- poezii despre Dumnezeu
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.
Unele dintre comentariile pe care le-ați adăugat în ultimele zile au fost eliminate, nerespectând Regulamentul. Pentru a evita o suspendare a dreptului de a scrie comentarii, este recomandat să respectați regulile și să nu vă angrenați în certuri sau alte discuții care derapează.