Sonet pentru Rupert Brooke

L-am aşezat pe înserat la umbră şi răcoare
Într-o dumbravă care mirosea adormitor a cimbrişor,
Unde frunzele erau verzi şi fremătau în soare –
Un mormânt pe cât de simplu, pe-atât de-încântător;

Acolo-s acum, visând în reverberaţiile domoale-ale luminii,
Două mâini care-aşteptau cu nerăbdare s-atingă părul unei fete;
Ochii căprui, care iubeau Ziua şi-i numărau Nopţii-n slavă crinii,
Un suflet care-a primit la rugi şi la-întrebări lămuriri complete.

Acolo lumina zilei se strecoară ca un colb printre crengi, uşoară,
Şi, unduind, ferigile-i stau la căpătâi plângând cu stropi de rouă –
Unde, chiar în clipa asta poate, briza serii ca o căprioară
Se furişează peste mormântul celui care-a dat vedere nouă

Ochilor orbi; celui care uneori a plâns, mâhnit–
Şi scurt timp a fost iubit nespus; şi-apoi... a adormit.

*** John Gillespie Magee Jr, fost pilot al Forţelor Aeriene Regale canadiano-anglo-americane
din in timpul celui de-al doilea război mondial, decedat într-o coliziune accidentală
deasupra Angliei în 1941. A scris celebra poezie "Zborul cel mare".

*** Rupert Chawner Brooke, 1887 – 1915 poet englez cunoscut pentru poeziile de război idealist-patriotice
scrise în perioada Primului Război Mondial, în mod deosebit a sonetului "Soldatul".

poezie de John Gillespie Magee Jr., traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!