Pe pământul amar
Pe pământul amar
drumurile au vise
labirintice, drumuri bătute de vânturi,
parcuri înflorite-n penumbră și-n tăcere;
bolte adânci, scări sprijinite de stele;
locuri ale speranței și-ale amintirii.
Mici siluete-n trecere, surâzând,
jucării melancolice pentr-un om bătrân;
imagini prietenoase...
acolo unde drumul cotește printre flori
și unde imaginare făpturi
ne arată drumul... departe...
poezie clasică de Antonio Machado, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.