E frig la mine
e frig la mine în odaie
și-n sobă focul n-a mai ars de mult
pe trupul meu
călduri se scurg șiroaie
din liniștea tăcută
mă înfrupt
vântul scutură perdeaua
și prin crăpături aduce
miros proaspăt de zăpadă
șuierând apoi se duce
din razele de lună se adapă
flori de gheață la ferestre
chipul tău incremenind
în vitralii de poveste
eu mâna tremurândă-ntind
ochii tăi să îți atingă
dar fiebinteala ei topește
și lacrimi reci încep să-ți curgă
poezie de autor necunoscut/anonim
Adăugat de George Ioniță
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.