Eu sunt cuvânt și libertate
Eu sunt cuvânt și libertate,
Aș dori să știu ce univers tainic află albinele în fiecare floare,
Aud glasul fiecărei frunze, din mugur până ce e modelată în cuptor,
Văd roua ce botează în zori firele de iarbă,
Vreau să urc muntele pentru a atinge stelele,
Eu sunt cuvânt și libertate.
Mă prefac în apă și foc,
Simt ce mă mistui bucată cu bucată,
Ating florile de colț ascunse pe stânci,
Mă îngrijorează plânsul vântului dinaintea furtunii,
Plâng, căci văd atâta durere în jur nerezolvată,
Eu sunt cuvânt și libertate.
Știu că eternitatea există,
Spun că poți gusta Absolutul,
Visez să gust taina apei vieții,
Mă străduiesc să fac cununi de cuvinte,
Sper că toate vor gusta dulceața nemuririi,
Eu sunt cuvânt și libertate.
M-am decoperit pe mine prin cuvânt,
Am luat cuvintele și le-am legat într-un joc ce a devenit carte,
Am simțit că doar cuvintele fac iarba să crească,
Am aflat taina stropilor de rouă de pe aripile cuvintelor,
M-am împărtășit cu verdeța lor tainică zburând spre infinit,
Eu sunt cuvânt și libertate.
poezie de Ana-Cristina Popescu din Din tiparnițele presei / 2019 / Editura InfoRapArt (2019)
Adăugat de Ana-Cristina Popescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cuvinte
- poezii despre rouă
- poezii despre plâns
- poezii despre flori
- poezii despre apă
- poezii despre vânt
- poezii despre visare
- poezii despre viață
- poezii despre stânci
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.