Noaptea de Înviere
În vârf de deal, la margine de țintirim,
Acolo unde sunt cei dragi, care-au plecat,
Cu ochii-n lacrimi, plini de dor, noi ne oprim
Ca să le spunem că nicicum nu i-am uitat.
Deasupra noastră mii de stele licăresc
Cerul înalt este senin și grandios
Și îngerii acolo sus se pregătesc,
Căci este noaptea învierii lui Hristos.
Mai facem câțiva pași și iată c-am ajuns
Bisericuța este plină de mister
Intrăm în ea, deși nu-i loc îndeajuns
Și înăuntru totul este auster.
Slujba-i frumoasă, lumânările se-aprind
Privim emoționați în flăcările lor
Dumnezeiești avânturi simt că mă cuprind,
Știind că omul poate fi nemuritor.
Plecăm spre casă, bunica ne așteaptă
Cu ouă roșii, pască dulce, cozonac
Și ne primește cu vorba înțeleaptă,
Hristos a înviat și va fi viu în veac.
poezie de Octavian Cocoș (31 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoș
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre Paște
- poezii despre înțelepciune
- poezii despre înălțime
- poezii despre îngeri
- poezii despre uitare
- poezii despre timp
- poezii despre stele
- poezii despre roșu
- poezii despre noapte
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.