Marea nebunie

din vest vine din est
dar niciodată nu a înţeles
era la marginea spaţiului
apoi şi-a dat seama că avea microcip
a pus-o să se dezbrace
şi să arunce hainele pe geam
era o problemă de viaţă şi de moarte
de nervi îi tremurau mâinile pe nasturi
furia îi sporea farmecul
o doare o doare o doare
credea că dorea s-o umilească
dar se temea de gangsteri
a auzit de crimele făcute de măcelari
nu-şi dorea să fie aruncată
într-un container cu gâtul tăiat
sau să fie făcută bucăţi
de vreun sadic plătit
trebuia să arate neîncredere
însă se temea să nu-l supere
a aruncat toate hainele pe geamul deschis
maşina rula fără viteză
a rămas goală pe bancheta din faţă
lângă el în dreapta lui
nu păţise asta niciodată
a uitat să arunce ochelarii şi ceasul
în secolul ăsta putea să-ţi plaseze
microfoane sau microcipuri unde nu te aşteptai
le-a aruncat rămânând o evă
furioasă şi speriată că viaţa ei
putea fi curmată din greşeală
totul semăna cu filmele văzute seara
în timp ce sorbea o răcoritoare
explozia a speriat-o rău
au părăsit oraşul fără prea multe explicaţii
tânăra se uita disperată în stânga şi-n dreapta
nebunia din vest venea din est
conturile se reglau departe de ţară
nu s-a uitat la ea decât să se asigure
de frumuseţea ei a scăpat-o din ghearele morţii

poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!