Îndemn
Pășesc tiptil întru a poeziei stare
's uciși balaurii ce vânează copii
aerul e suav, dorm de prânz sub cicoare
sub minunata conștiință de a fi
fără boli, fără griji calc frunzele iarba
ignorat de gărgărițele gigant
nu există spaime, tunet, baba-oarba
prin văzduhul verde tolerant
scap în somn în următoarea noapte zi
iar la trezire e un haos nebun
grijile, foamete boli câte mai și
ia, omule, măsurile ce se impun
vezi, din toți au murit mulți, jumate
umblă, pune pământ pe ei
din carantina lumii toate
au evadat doi lupi de miei
fix în starea poeziei, plecată de când
primăvara toamna încep să șchioapete...
viața îmi e o frânghie arzând
la ambele capete!...
poezie de Spiridon Voinescu
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.