Douăzeci de ani
Am douăzeci de ani și mă exprim
Într-o odaie de hotel, spre seară
Stăm împreună, cei ce ne iubim
Înfiorați de iarna de afară,
De ce să mint, prietenii mei nu-s,
Dar vuiet la fereastră dă târcoale...
Închipuirea-mi numai v-a adus
Prieteni dragi, pe scaunele goale,
Dau un ospăț - am douăzeci de ani.
poezie celebră de Nicolae Labiș
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.