Puritate

Aş lua eternitatea pe-o rază, din pieptul tău,
Şi aş rămâne fumul din zariştea-ţi adâncă,
În lume să-ţi fiu frunză, iar tu regatul meu,
Ce mă trăieşti în haina ce vara o aruncă.

Prin nourii durerii o toamnă mi-ai lăsat
Şi-n rapsodia vieţii o luptă-aduci în suflet,
Cu nuanţe aprinzi ochii din negrul apăsat,
Miracol înviind din stropi de ploi în plânset.

Tu eşti cea mai frumoasă din rozele-'nvierii,
În tremurul fiinţei păşeşti uşor în susuri,
Se sting foi ruginite pe ramura tăcerii,
Dar tu râmâi aceeaşi în rană şi-n răpusuri!

poezie de Aurel Petre (17 august 2020)
Adăugat de Aurel Petre
Votează! | Copiază!