Izvorăște
o mașinărie în ochii ei
sânii erau grei și generoși
luna se plimba de nebună
părea dezorientată
mă uit la trupul ei
decupat dintr-un tablou
ticăie ceva în urechi
inima scrie cuvinte dulci
e doar un simplu vis
mi-aș dori să devină realitate
o mângâi pe furiș cu aripile gândului
ochii ei strălucesc metalic
văd un complex de roți dințate
care se învârtesc curajoase
par hotărâte să se elibereze
călătoresc prin locuri neumblate
virgine cu uleiul din fabrică
mă simt pierdut în sistemul complicat
intru în tocătorul cu simțiri divine
sunt aproape un înger cu grai veninos
de șarpe care ademenește
ridic timid nivelul memoriei
nu-mi aduc aminte de buzele
proptite în pieptul meu
extrag sufletul păcătos sau o pieliță
lipsită de viață ce rămâne la suprafață
roțile scot fum de marijuana
din memoria mea nu rămâne decât o spumă
brațele delicate de femeie
cu sânii fresh atinși de buze fierbinți
mă imobilizează deasupra raiului
poezie de Vasile Culidiuc
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.