Un om bătrân
În colțul îndepărtat al cafenelei
stă un om în vârstă, cu capul aplecat
singur, în fața lui un ziar
Iar în banalitatea jalnică a bătrâneții
el se gândește la cât de puțin s-a bucurat de anii
când era în putere, arătos și plin de farmec.
Știe că acum este foarte bătrân: vede, simte asta.
Și, totuși, parcă mai ieri era tânăr.
Timpul a trecut atât de repede, atât de repede.
Se gândește cum Bunul Simț l-a tras pe sfoară,
cum, prostește, a crezut întotdeauna
în acele vorbe înșelătoare: "Mâine. Ai destul timp."
Rememorează cum și-a înfrânat elanul, desfătările
la care a renunțat. Fiecare șansă pe care-a pierdut-o
îi ia acum în râs prudența.
Dar atâtea amintirii, atâtea gânduri
îi dau bătrânului o stare de amețeală. Ațipește
cu capul pe masa cafenelei.
poezie de Constantine P. Cavafy, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Constantine P. Cavafy. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.