Plouă, iubito

Ascultă, iubito, cum ploaia ne bate-n fereastră
Hai vino aproape că noaptea aceasta-i a noastră
Să nu spui nimic, tot ce vreau e să fii lângă mine
În clipele-acestea am mare nevoie de tine.

Am inima tristă şi-mi plânge ca ploaia de-afară
Aş vrea să mă culc însă mintea grăbită îmi zboară
Spre un vis neplăcut şi ciudat care m-a chinuit
Că într-o zi mohorâtă de toamnă noi ne-am despărţit.

Hai lângă mine şi fă-mă să uit de visul hain
Să-ţi simt iar trupul tânăr şi părul tău mândru şi fin
Dă-mi să beau, să mă-mbăt de vinul cel dulce-al iubirii
Că mi-e silă de cupa amară a despărţirii.

Sărută-mă tandru, pe frunte, pe ochi şi pe gură
Vreau ca inima să se umple de dor şi căldură,
Însă tu nu te mişti, trupul tău parcă e împietrit
Mă întorc, te privesc şi-mi dau seama că ai adormit.

poezie de Octavian Cocoş (5 august 2020)
Adăugat de Octavian Cocoş
Votează! | Copiază!