Săracul meu
Imi rascolesc memoriea și iarăși caut,
Sătucul meu frumos dintre coline,
Îl port în suflet că pe un tezaur,
Oriunde n-aș pleca il i-au cu mine
Cu oameni buni cu suflete de soare
Cu gospodari cu minile trudite
Numit din moși strămoși Hirtopul Mare
Aici mis rădăcinile înfipte...
Imi pare rău că astăzi sa schimbat
Si nu mai e nimic că înainte
Multi consateni în lume au plecat
Si au rămas doar case părăsite....
Si satul e cam trist, îmbătrînit.
Si nu mai sunt copii că altădată
Care făceau atita galagiii,
În mahalale seara pe la poartă
Oamenii trăiesc mai bine
Au porți de fier si case ca palate
Dar în ogradă nimeni nu-ti mai vine
Sa te salute că pe-un frate!
Si nici cuvintul clacă nu exzista,
Unde sărea tot satu-n ajutor,
Si acolo unde era toloaca
Mai apărea o casă cu pridvor!
Ear sîmbăta se adunau la poartă,
Babutile cu fire curioasă...
Ai auzit? O muzică răsună,
A cui domniță astăzi e mireasa?
Si era'n petrecere tot satul
Parcă nici nu a fost o săptămînă grea,
Un botez, o nuntă, aniversare,
Si două zile satul petrecea.
Astăzi totul sa schimbat....
Telefoane, internet, feizbuc..
Dar eu duc dorul acelui sat
Cînd ne trezeam in cîntecul de cuc!
Cînd la cotloane pregăteam
O mămăliga aromata
Și toți erau la casa lor,
Nu împrăștiati în lumea toată!
Tatiana Frunzete.
poezie de Tatiana Frunzete
Adăugat de Tatiana Frunzete
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.