La fântâna părăsită...
La fântâna părăsită
Stă și plânge-a mea măicuță
Ar vrea apă ca să bea
Dar... n-o lasă puterea!...
Vacile trec însetate
Cine,, Doamne" să le-adape!??
Au murit din sat... bătrânii
Ruginit lanțul... fântânii...
Pe uliți câinii mai latră
Când mai zbiară câte-o.. vacă.
Uluci proftite în gard
Una câte una cad...
E îmbătrânit tot satul
Fură unul de la altul.
Nu mai vezi un copilaș
Au fugit toți la oraș...
Unde-i viața de la țară
Cu traiul de-odinioara,
Çând eram mici cât un fus
Ne jucam toți... pe ascuns?
Zidul e crăpat la casă
N-ai ce mai pune pe masa!
Geamul de la casă spart
Velințe rupte pe pat...
Mama stă și ne așteaptă
Zi de zi plânge la poartă
Se uită pe drum la vale
Și plânge mereu cu... jale...
poezie de Constantin Chelaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Constantin Chelaru. [
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.