De am ști...
De-am putea lepăda toată ura din noi
Ca pe-o haină prea grea, ponosită și slută,
Dezbrăcând-o încet, aruncând-o-n gunoi
Împreună cu toată răutatea limbută,
De-am pricepe măcar că suntem trecători
Printr-o viață ce e doar un nor efemer,
Că doar tinei flămânde îi mai suntem datori
Pe cărarea ce urcă de la soartă spre Cer,
De-am putea înțelege că parșiva putere
E-o himeră prin care ne credem stăpâni
Peste suflete triste, provocând grea durere
În suflete slabe, în oamenii buni,
De am ști că din toate rămâne țărâna,
Iar Iubirea e calea, e rostul divin,
N-am lăsa răutatea să mai fie stăpâna
Peste-a noastră menire, peste-al nostru destin!
poezie de Marilena Răghinaru
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre vorbire
- poezii despre viață
- poezii despre vestimentație
- poezii despre tristețe
- poezii despre suflet
- poezii despre răutate
- poezii despre oameni buni
- poezii despre iubire
- poezii despre durere
- Ne poți propune o poezie de dragoste?
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.