Oratori ai clipei
Adie neîncrederea în mințile noastre,
flutură precum polenul primăvăratec
printre mizerele certitudini caste.
De ele nu dorim să ne lipsim,
prinși suntem în structuri fictive,
idoli de aur ce promit utopii plăsmuim
și pe jumătate mulțumiți descoperim
că-n ale noastre crudități nimic nu ne aparține
deși eforturi facem, pe firul vieții a ne menține.
Ne-trebăm atunci pioși, de timpul e al nostru,
oratori ai clipei devenim în mărețul ròstru.
poezie de Doina-Maria Constantin
Adăugat de Cornelia Georgescu
Votează! | Copiază!
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.