Glasul cenușii
Nu știu a cui sînt, toți s-au preschimat
în mine. Nu știu cine sînt, sînt însă.
Ușoară sînt și grea ca un blestem,
sînt piatră și sînt viață neajunsă.
Nu vă jucați cu mine, ucigași,
v-alunec printre degete, sînt vie,
zvârliți-mă-n ocean; e-n van:
în cupa voastră sînt, și sînt leșie.
Fugiți! Căci sînt cenușă, pot intra
ca umbra lunecândă pe sub ușă
și să mă cern pe chipul vostru-n somn,
și să vă dau sărutu-mi de cenușă.
poezie celebră de Eugen Jebeleanu din volumul: Surâsul Hiroshimei; 1958
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Vezi și următoarele:
- poezii despre cenușă
- citate de Eugen Jebeleanu despre cenușă
- poezii despre viață
- citate de Eugen Jebeleanu despre viață
- poezii despre somn
- citate de Eugen Jebeleanu despre somn
- poezii despre ocean
- citate de Eugen Jebeleanu despre ocean
- poezii despre jocuri
- poezii despre degete
- citate de Eugen Jebeleanu despre degete
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.