Când treci de optzeci de ani
Când treci de optzeci de ani
simți cum pleacă sufletul.
Încet, încet și an de an
se scurtează umbletul.
Nu mai mergi la horă-n sat,
nunta nu mai e de tine.
Ai sufletul apăsat
de bătrânețea ce vine.
Gândul la copii te duce,
cu amintiri te hrănești.
Răzimat între uluce
către ceruri, lung privești.
Picioarele ți se-înmoaie,
cazi. Rămâi fără de zile.
-Ce faci acolo, tataie?
strigă un copil la tine.
Sus, la bunul Dumnezeu
sufletul s-a înălțat.
Dacă nu ai fost ateu,
de păcat vei fi iertat.
poezie de Dumitru Delcă (noiembrie 2019)
Adăugat de Dumitru Delcă
Votează! | Copiază!
Textul original este scris în limba română.
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.