Mintea ta

Mintea ta-i transcendentală
De-o valoare necuprinsă,
Dar partea fundamentală
Nu-i deloc, deloc cuprinsă
În socoteala ta mintală,
Ce-n Eden a fost învinsă...

Mintea ta depinde în sine
De Esenţa existenţei
Care te-a creat pe tine.
Şi tot spectrul frumuseţei
Este aici şi de-aici vine
Să-ţi dea mugurii Esenţei.

Îţi predai întreaga minte
Minţii din veci Creatoare
Şi de aicea înainte
Devine conlucrătoare
Celor mai măreţe ţinte
De viaţă dătătoare,

De splendoare şi lumină
Din Lumina veşniciei
Ce din veci în veci culmină
Pe-un enorm al bucuriei
Ce deplin ţi se destină
Să fii rodul Măreţiei!

poezie de Ioan Hapca din volumul de versuri Reflexii
Adăugat de Dani Popa
Votează! | Copiază!