Umpleți paharele
Hai, umpleți paharele și uitați de ideologii și de trecut
Sau lăsați-le-înțelepților, supușilor rațiunii mai mereu ridicoli;
Acest moment al vieții noastre-i mult prea scurt
Pentru-a fi îmbâcsit de colbul galben ridicat de școli.
Paharul tău poate fi mov, iar al meu albăstrui-cicoare,
Dar de vreme ce-ambele-s umplute cu același vin,
Prostul care-argumentează-n vreun fel diferența de culoare,
Nu merită confortul adus în suflete de-acest dar divin.
Cum aș putea-întreba bravul ostaș, care luptă lângă mine
Pentru umanitate, dacă-i este crezul luminat de-același felinar?
Ar trebui să renunț la un prieten onest, cu care mă-înțeleg bine,
Fiindcă el nu-îngenunchează-n fața aceluiași altar?
Ar trebui să-mi azvârl iubita eretică din a sufletului arcă?
Să caut în altă parte un sărut cu o mai ortodoxă-învelitoare?
Nu, mai degrabă piară inimile și legile care-încearcă
Să-înghesuie-adevărul sau iubirea în astfel de tipare!
poezie de Thomas Moore, 1779- 1852, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru Thomas Moore, 1779- 1852. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.