Piatră neagră deasupra unei pietre albe
Într-o zi pe care deja mi-o amintesc
Voi muri-n Paris, pe vreme cu ploaie și furtună,
Voi muri-n Paris, iar asta nu mă neliniștește,
Cu siguranță toamna, într-o zi de joi, cum ar fi azi.
Trebuie să fie într-o zi de joi, pentru că azi, joi,
În vreme ce scriu aceste rânduri, mi-am abandonat umerii
Răutății. Niciodată, la fel de mult ca zi, nu mi-am întors
Și direcționat călătoria pe drumuri unde-s absolut singur.
Cesar Vallejo este mort. L-au lovit toți,
Deși nu le făcuse nimic,
Au dat cu bâta-n el cât au putut de tare și de asemenea
Cu funii ude. Martori sunt: zilele de joi,
Oasele umerilor, singurătatea, ploaia și drumurile...
* Vallejo chiar a murit, așa cum a prezis, la Paris, chiar dacă nu într-o zi de joi și nici toamna.
poezie de César Vallejo, 1892 1938, traducere de Petru Dimofte
Adăugat de anonim
Votează! | Copiază!
Nu este introdusă data nașterii pentru César Vallejo, 1892 1938. [Caut pe Google] [Adaug data nașterii]
Nu sunt comentarii până acum. Ne-am bucura să vedem o primă impresie despre textul de mai sus.